Sărăcie de zi seacă

Ziua de azi a fost, din nou, o zi atât de plină, încât a devenit seacă şi stresantă. De dimineaţă, frumos, am scris vreo cinci pagini la tema la mate şi am plecat de acasă fără să învăţ pentru testul de la engleză. La şcoală, am râs toată ora de fizică de freza de Pikachu a Ozanei şi m-a întrebat domn' profesor de câte ecuaţii ai nevoie într-un sistem unde sunt 5 necunoscute, iar eu, convinsă, am zis că de 6 şi toţi au râs de mine, dar doar domn' prof a înţeles că eu nu mai vreu incertitudini şi nesiguranţă. La TIC am dat test din Excel şi nu mi-a ieşit diagrama, mama ei de diagramă, iar apoi am avut mate, unde a fost o debandadă totală. Dirigu' ne-a adus formularele de înscriere în clasa a XI-a şi am ajuns la concluzia că eu nu mă înscriu, că mă duc la mănăstire la Prislop etc etc [evident, concluzie ce ţine doar de imaginaţia mea bolnavă], apoi am început să ne plângem că avem trei teze înainte de vacanţa de Paşti, dintre care cea mai grea e la chimie, nu la mate, iar dirigu' ne-a ţinut veşnica teorie că matematica e cea mai grea materie, teorie cu care sunt de acord, dar momentan geometria analitică mi se pare mai uşoară decât hidrocarburile aromatice şi toţi acizii maleici din lume. Ora următoare aveam engleză, am citit de vreo trei ori multitudinea de Phrasal Verbs, Idioms and Fixed Phrases şiii tot Vocabulary din Unit 6 pe care îl aveam pentru lucrare şi am zis fie ce-o fi. Testul nu a fost greu, dacă nu iau 9.40 sau 8.40 nu am nicio problemă cu el. Am terminat destul de repede şi mi-a rămas destul timp ca să mai citesc din Cişmigiu et comp., care îmi place la nebunie. Am vrut, în pauză, să merg cu Erika la gogoşi, adică să ieşim din şcoală, dar tanti nu ne-a lăsat să facem nici măcar asta, deşi era clar că nu o să chiulim. Încep să nu o mai suport pe Tanţa, nesuferita femeie de servici. Înainte de ora de muzică, am stat cu celelalte nebunatice din 10D la un geam, am râs din toată inima cu ele, ne-am strâmbat, ne-am modelat feţele una alteia şi am debitat numai tâmpenii. La ora de muzică, profa, sictirită ca de obicei, a ţipat şi a zbierat, ne-a predat ceva compozitori şi noi râdeam şi râdeam. S-a enervat şi, după ce a scos-o pe Slash afară, am rămas doar eu, unica în care şi-a vărsat frustrările. Eu râzând, profa: "Petra, te crezi mai deosebită? Predă tu lecţia!", evident, cu vocea piţigăiată de rigoare. Andrei se prefăcea că o împunge cu pixul în fund, eu îmi dădeam duhul de la atâta râs, Ozana mă desena pe mâini şi îmi făcea steluţe în frunte, iar profa: "Bine că unii pot vorbi despre iubire, dar nu au bun simţ". Gen: bine că taică-tu' a ţinut conferinţă despre iubire, pe când tuuuuu... S-a terminat şi ora asta, le-am desenat stele în frunte Ozanei, lui Andrei şi lui Cozac şi ne-am tot plimbat prin şcoală de nebuni [la 6 seara e mai puţină populaţie şi te poţi mişca în voie]. Când urcam scările, cel mai temut prof de fizică din şcoală s-a legat şi el de mine. "Domnişoară, nu poţi să nu mai scârţâi cu papucii aceia?" "Dar aşa fac ei mereu, nu eu îi controlez!" "Ia vino încoa'! Cum îşi permite un elev de talia ta să se comporte aşa şi să mai şi comenteze?" Am plecat şi de acolo cătrănită şi râzând, purtându-mi cu mândrie steaua din frunte. La franceză, ultima oră, am râs de Paul când l-a ascultat şi ne-am distrat pe cinste...

Dar nimic din toate astea nu se compară cu drumul spre casă. La Deva a nins astăzi, că doar e martie, şi pe jos e o fleaşcă oribilă. Poate că asta o să vă mai explice puţin din acţiunile nesăbuite ale unor fete obosite de atâta şcoală. Ne-am băgat una alteia "fleaşcă" în skateri şiiii ne-am bătut cu apă, că zăpadă nu se poate numi. Apoooooi... Eu: "Vezi, Slash, obişnuieşte-te cu senzaţia asta, că la cercetaşi toată o să te uzi!" Luisa: "Numai dacă e vreun băiat prin preajmă!" *criză de râs luuuungă* Cântecel compus de noi, după ce am povestit despre Cioclovina şi Peştera cu Apă: Peste râu şi prin cascade, mergem la peştera lui Pit, am îngheţat şi ne-am udat tot mergând prin cascade, Petra ştie drumul, sperăm să nu se ude, căci are cizme de cauciuuuuc! Da, ştim, rimă nu există, dar hei, noi ne-am distrat. După asta, Maria i-a spus unui căţel "Când erai mic, te-am mângâiat!" Reacţia mea: "Aşa îi spui fostului iubit!" *criză de râs mut, că era prea mult pentru corzile vocale* Eu: "Ce e aşa de amuzant, voi nu aţi avut prieten în clasa I sau la grădi, să îi poţi spune asta?"... Apoi, am ajuns la concluzia că Slash are faze, precum fazele Lunii. În primul pătrar, râde de se sparge jumătate din ea. La Lună Plină, puşcă venele ei paralele de pe frunte. La Lună Nouă, îi cade ghiozdanul din cauză că trupul îi e scuturat de râs. La ultimul pătrar, se sparge cealaltă jumătate ai ei. Şi, în final, am constatat că filmul nu se mai numeşte Shrek, ci se numeşte Slash Forever After, pentru că noi o iubim pe Slash şi pe Puss in Boots.

Am uitat să precizez că noi am descoperit secretul câtorva fete pline de aptitudini din jurul nostru, care au nevoie de contact fizic cu o altă persoană pentru a face o sinapsă, deeeci, dacă vedeţi un grup de fete roşii de la atâta râs, ţinându-se de mâini pe coridor şi zbierând din toţi rărunchii că simt cum creierul lor începe să gândească, suntem noi şi suntem normale, doar că ne place să ne prefacem că avem şi noi acele aptitudini minunate.

Noapte bună tuturor şi un weekend cât mai frumos! Al meu va fi liber ca pasărea cerului şi odihnitor, sper...

P.S.: Sora mea mi-a zis că baba mea a fost în 1 martie, eu i-am spus că e în 9, ea mi-a răspuns că nu e aşa, având în vedere că ziua mea e în 1 februarie. M-am revoltat puţin, dar am ajuns la concluzia că mi-ar plăcea ca întregul meu an să fie precum a fost 1 martie, deşi nu am avut parte de un timp fizic frumos, timpul sufletului meu a fost minunat. Am spus "mi-ar plăcea", nu "mi-aş dori", pentru că nu vreau să mă mai aştept la fericire şi doar la lucruri măreţe. Fără aşteptări mari, nu voi mai fi dezamăgită... Momentan, aşa mi-e cel mai bine să cred.:)

Later edit: Am primit bursă de studiu 260 RON, pentru clasa a IX-a! Sunt aşa de mândră de mine, aşa o să îmi pot plăti şi RoJam-ul şi îmi voi lua şi bilet la Bon Jovi, speeeeer! Acum o să mă duc să citesc, vreau neapărat să termin Cişmigiu et comp. Şi, bineînţeles, am de scris... ca să ajung la tine.:)