Zâmbet de copil

Azi a fost o zi foarte frumoasă. De dimineaţă, m-am trezit şi am băut, după mult timp în care nu am mai făcut asta, ceai de fructe de pădure şi am visat în voie... Am ajuns la şcoală cu Ana şi Mădă, încărcate de flori pentru profesoare, ne-am dus în paraclisul şcolii să-l aşteptăm pe dirijor pentru repetiţii la cor şi am citit vreo două capitole din "Umiliţi şi obidiţi", o carte minunată. După aceea, ne-am mutat în sala festivă, a venit dirijorul, am cântat şi am cântat şi am jucat [da, avem cântece populare] şi ne-am distrat enorm [în mijlocul cântecului, Flavia ţinea să-mi zică cât de mult îi place fusta mea]. Eram toată un zâmbet neîncetat, o energie debordantă. Am cântat pe hol tot ce mi-a trecut prin cap [nu mai merge ProFm School, aşa că încerc să îl înlocuiesc] şi am râs, m-am împiedicat şi am dansat de atâta fericire. Am purtat fustă şi o cămaşă destul de decoltată şi mi-era mereu teamă să nu fie prea mare decolteul...[asta da ţinută de invocat primăvara]. Seara s-a încheiat cu un zbor spre stele şi o cădere lină, din care nu m-aş mai ridica, dacă ar fi să-mi ascult inima... Acum, o să merg să citesc în continuare Dostoievski, e genial. Cred că m-am implicat în cam multe lucruri, sper să le fac faţă...

Am constatat azi două lucruri: că sunt un copil care face exact ca şi copiii mici atunci când vrea să primească ceva, adică fac o faţă... mai mult decât adorabilă şiiii că eu am o zi minunată, grozavă, superbă, fantastică, plină de fericire pe săptămână, după care urmează alte şase zile de aşteptare, de suferinţă combinată cu melancolie şi dor... Decât să îmi ascult raţiunea, mai bine mă las condusă de toate aceste trăiri deloc seci...:)

Seara asta am cântat melodii din copilărie, de la corul Arlechino al Liceului de Muzică, alături de ai mei fraţi, şi le-am făcut o surpriză minunată mamei şi bunicii, surpriză cu parfum de zambile şi versuri pline de veselie. Azi am fost fetiţă, nu femeie...:)

La mulţi ani iubitei mele mame, dragelor bunicilor şi tuturor fetelor/femeilor care aduc mereu un zâmbet pe buzele şi în inima mea! Mulţumesc că sunteţi mereu acolo şi mă iubiţi oricât de nărăvaşă aş fi... şi eu vă iubesc mult de tot pe voi, deşi uneori sunt prea zăpăcită şi uit să vă arăt asta!:)

P.S.: Cântec de dor... şi de drag.

P.P.S.: Cântec cu zâmbete, din copilăria mea, de la serbări şi coruri ale Liceului de Muzică...