Timp de primăvară

A venit primăvara, de data asta cu adevărat. Nu vreau să mă gândesc dacă ceea ce mi-a adus e bun sau nu, dacă merită toate luptele ce se dau în sufletul meu sau e doar o vânare de vânt, dacă fericirea atât de plăcută compensează toată durerea. Momentan ştiu că, sub cerul senin, zâmbetul sufletului meu se lărgeşte cu cât mai multe lacrimi se preling lângă el... Şi parfumul greu ce tremură în aer, soarele ce vrea să îmi taie bucăţi din suflet şi să le vândă celor care ştiu să mă facă să râd, primăvara ce respiră prin fiecare por al tenului meu plin de şanţuri săpate de lacrimi, cântecele triste ce se aud de peste tot şi mă înveselesc, toate îmi dau o stare ciudată... Aş fi capabilă să râd atât de tare încât să izbucnesc în plâns, să trec de la agonie la extaz atunci când răsare un ghiocel şi înapoi la agonie atunci când va înflori prima creangă de cireş. Primăvara asta e tare nebună, se joacă cu sentimentele mele şi ba mă înalţă sufleteşte şi mă lasă în bătaia unui vânt aducător de fericire, ba mă trânteşte de pământ şi mai trimite şi o herghelie de cai sălbatici şi trişti să mă calce în picioare. Nu ştiu cărei decizii să mă mai opun, nu ştiu contra cărei mori de vânt să mai lupt, nu ştiu ce să mai iubesc din toate trăirile ce mă dau peste cap... Toţi îmi repetă că toate vor veni la timpul lor, că ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, că trebuie să învăţ să accept Voia Lui... Acum, însă, sunt gata să mă răzvrătesc, să mă revolt împotriva tuturor ideilor fixe ale acestei lumi, care se ridică precum nişte balauri cu şapte capete în jurul meu, gata să îmi înghită fiecare speranţă, fiecare năzuinţă, fiecare vis. Dar eu sunt Harap-Alb sau Prâslea, sunt fiica de Împărat care vrea să lupte, să îşi termine călătoria iniţiatică şi să câştige iubirea. Asta cred eu momentan, asta ştiu în clipa de acum, asta e certitudinea mea de a fi: o să lupt pentru iubire, nu contează cât de grele vor fi războaiele, nu contează că mă voi răni, că poate mă voi jertfi pe câmpul de bătălie. Primăvara îmi va alina mereu dorurile, îmi va vindeca fiecare rană şi va spăla mereu trupu-mi murdar de noroiul principiilor închistate în ele însele. Doar că e o singură condiţie pentru ca acest anotimp-trăire sufletească să îmi facă inima să tresalte, să îmi bată raţiunea, să o sufoce şi să îşi impună gândirea proprie: primăvara mea să înceapă cu tine!:)

P.S.: M-am tuns, aproape ca Natalie Portman în Leon... Vreau, însă, dincolo de coafura ei, să dobândesc tăria sufletească a Mathildei, capacitatea ei de a lupta pentru dragostea ei, pentru Leon, puterea de a iubi dincolo de orice prejudecăţi sau limite impuse de societate ca fiind "normale"...

P.P.S.: Urmează un weekend plin: tone de teme, cursuri la planorism, proiecte la cercetaşi, Dostoievski... Însă sper că, în tot amalgamul de lucruri de făcut, să găsesc timp pentru ca sufletul meu să se bucure de primăvara de afară, adică să mă pot plimba în voie... Vă doresc tuturor un weekend liniştit, primăvăratic, colorat cu zâmbete!:)