"Veniţi de luaţi lumină!", o biserică dintr-un vârf de munte plină cu oameni dragi sufletului meu, o strană neîncăpătoare pentru câţi vroiau să cânte Învierea Lui Hristos, un cer plin cu ochi de îngeri, o bucurie ce împinge marginile sufletului spre infinit, o noapte prea lungă şi prea frumoasă, trei slujbe de Înviere, o predică emoţionantă a celui ce mi-este părinte trupesc şi sufletesc, câteva zâmbete timide şi priviri furişate pe sub icoane, o senzaţie firească de "dintotdeauna am locuit aici, în Lumină, trebuia doar să o primesc cu inima curată", încă o Taină a Împărtăşaniei, mistuitoare şi înălţătoare, încă o zi de Paşti, luminoasă, mirosind a tot ce e bun şi frumos, dar mai ales, aducând hotărârea nestrămutată de a mărturisi tuturor că... Hristos a înviat!
P.S.: Şi răspunsul ar trebui să fie spus la fel de răspicat, fără pic de ruşine că suntem creştini. Aşa că... Adevărat a înviat!:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu