Acum, când aş fi vrut să am măcar seara liniştită şi frumoasă, pe acorduri de Nina Simone şi cu Lucian Blaga în faţă, nu pot nicicum să mă liniştesc. M-aş duce să îmi fac rugăciunile de seară, dar nu sunt într-o dispoziţie prea frumoasă... Totuşi, o să încerc asta. Scuze, Tată, dar noaptea asta o să trebuiască să îmi ştergi lacrimile provocate de o întindere prea mare a nervilor, să îmi asculţi plin de iubire şi iertare toate strigătele de răzvrătire şi crizele prin care mă revolt împotriva lumii din jurul meu şi, la sfârşit, să mă aşezi cu grijă în pat, să mă înveleşti cu credinţă şi optimism şi să îmi trimiţi un vis frumos... Cer prea mult dacă te rog ca visul meu să nu fie despre nicio poveste de iubire? Pur şi simplu ceva calmant, tămăduitor. Un vis cu bunicul meu, cu copilăria mea fericită, cu zilele în care nu eram nervoasă, ci pur şi simplu mă bucuram de primăvară, ascultându-i poveştile frumoase. Un vis cu dragul meu bunic, de care mi-e atât de dor [nu degeaba am fost astăzi la cimitir, doar că eram prea indispusă şi gata să mă bat cu toate oasele ce îşi duc odihna de veci pentru ca să vorbesc ceva cu el].
P.S.: Tata mi-a oferit o gură din vinul lui şi m-a întrebat de cine m-am mai îndrăgostit acum, de am starea asta. Tati, chiar nu ţi-ai dat seama că nu m-am mai îndrăgostit de nimeni nou? De fapt, că nu m-am îndrăgostit? Ci că încep să devin posesivă, geloasă, rea şi autoritară când nu am cu cine să fiu toate astea?
P.P.S.: Refuz viziunea unei Petra cu un şorţ de gât, aplecată deasupra unei oale din care se emană un miros plăcut de sarmale, cu cinci copii alergând în jurul meu, un soţ plecat toată ziua de acasă la împărtăşit bolnavi şi o carte de medicină uitată pe undeva, din care mai citesc când am timp. Nu aşa vreau să arate viitorul meu! Mă poate înţelege cineva?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu